← bubuitul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „bubuitul”

bubuitul — substantiv

  1. faptul de a bubui; zgomot înfundat și puternic produs de tunet, de arme de foc, de explozii etc.; bubuire, bubuitură.

bubuitul — substantiv

  1. forma de singular articulat pentru bubuit.