Definiția cuvântului „brâncă”

brâncă — substantiv

1. (med.vet.) boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și apariția unor pete violacee.
2. (med.) (pop.) erizipel.
3. (bot.) (Salicornia herbacea) plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară.
4. (bot.) (Stereum hirsutum) ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri.
5. (reg., în limba literară numai în loc. și expr.) mână.
6. (pop.; în forma brânci) împunsătură, ghiont, izbitură.
7. (reg.) partea de jos a picioarelor animalelor; labă.