brumă (toate sensurile)

Definiția cuvântului „brumă”

brumăsubstantiv

  1. cristale de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte.
  2. (pop.) chiciură.
  3. strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante).
  4. (fig.) cantitate mică de...

brumăverb

  1. rar(v.intranz.) a cădea brumă
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma.

brumăsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru brumă.