brevet (toate sensurile)

Definiția cuvântului „brevet”

brevetsubstantiv

  1. document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale.

brevetverb

  1. (v.tranz.) a recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta.