Definiția cuvântului „breabănul”
breabănul — substantiv
- (bot.; reg.) (Dentaria glandulosa) plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori roșii reunite în raceme și cu rizom acoperit cu solzi.
- (bot.) brebenel.
- (bot.) nume dat mai multor specii de anemone.
breabănul — substantiv
- forma de singular articulat pentru breabăn.