Definiția cuvântului „bracul”
bracul — substantiv
- câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar.
- rest, rămășiță bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată.
- (spec.) deșeu rezultat în cursul fabricării hârtiei.
bracul — substantiv
- forma de singular articulat pentru brac.