Definiția cuvântului „borțul”
borțul — substantiv
- diamant brut cu structură fibroasă și cu luciu, întrebuințat ca abraziv.
borțul — substantiv
- (reg.) pântecele femeii gravide.
borțul — substantiv
- forma de singular articulat pentru bort.
borțul — substantiv
- forma de singular articulat pentru borț.