Definiția cuvântului „boncăluitul”
boncăluitul — substantiv
- forma de singular articulat pentru boncăluit.
boncăluitul — substantiv
- faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut.
- (fig.) sunet prelung emis de unele instrumente de suflat.