Definiția cuvântului „boldul”
boldul — substantiv
- (reg.) ac cu măciulie, ac cu gămălie.
- vârf ascuțit.
- cui de metal cu măciulie ornamentală.
- băț ascuțit cu care se îndeamnă vitele.
- împunsătură, înțepătură (dată cu acest băț).
- (înv.) imbold.
- (reg.) element de construcție în arhitectura populară, în formă de stâlp sculptat, cu vârf ascuțit.
boldul — substantiv
- forma de singular articulat pentru bold.