bocănitul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „bocănitul”

bocănitulsubstantiv

  1. acțiunea de a bocăni și rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură.

bocănitulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru bocănit.