bismutul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „bismutul”

bismutulsubstantiv

  1. (chim.) element chimic, metal sfărâmicios, de culoare albă-cenușie cu reflexe roșietice, întrebuințat, sub formă de aliaje, în medicină și în industrie, cu numărul atomic 83 și simbolul Bi.

bismutulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru bismut.