Definiția cuvântului „behăit”
behăit — verb
- (v.intranz.) (despre capre și oi; la pers. 3) a scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi.
- (v.tranz. și intranz.) (fig.) (despre oameni) a cânta urât, nearmonios.
behăit — substantiv
- faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăitură.