(în muzica ușoară) stil apărut la începutul deceniului al șaptelea, care presupunea accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii, peste această structură metroritmică de bază suprapunându-se o serie de alte celule ritmice secundare.
(în formațiile instrumentale) prezența tobei mari.
beatul — substantiv
(persoană) forma de singular articulat pentru beat.