Definiția cuvântului „basileul”
basileul — substantiv
- (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali.
- titlu al celui de-al doilea arhonte în Atena antică.
- (ist.) titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă.
- titlu purtat de împărații bizantini; persoană având acest titlu.
basileul — substantiv
- forma de singular articulat pentru basileu.