Definiția cuvântului „basetul”
basetul — substantiv
- câine de vânătoare cu corpul lunguieț, cu labele scurte, cu urechile lungi, cu pete roșietice sau negre pe corp, folosit pentru scoaterea din vizuină a vulpilor și a bursucilor.
basetul — substantiv
- forma de singular articulat pentru baset.