Definiția cuvântului „basculă”
basculă — substantiv
- aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici.
- scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport.
- partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile.
basculă — verb
- (v.intranz.) (despre un corp) a se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa.