banul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „banul”

banulsubstantiv

  1. unitate monetară și monedă egală cu a suta parte dintr-un leu; (p.restr.) monedă măruntă, divizionară a leului.
  2. echivalent general al valorii mărfurilor (fiind el însuși o marfă); monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de schimb și de plată; argint.
  3. (la pl.) avere în numerar; parale.
  4. guvernator al unei regiuni de graniță în Ungaria feudală.
  5. (titlu și funcție de) mare dregător în Țara Românească după sec. XV; (și în forma mare ban) (titlu purtat de) boierul care guverna Banatul Severinului, apoi Oltenia.
  6. (în muntenia) cel mai înalt rang boieresc; persoană care deținea acest rang.

banulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru ban.