Definiția cuvântului „balansierul”
balansierul — substantiv
- piesă care reglează prin oscilațiile ei mișcarea unui mecanism; balansor.
- bară lungă și subțire utilizată de dansatorii pe sârmă pentru a-și ține echilibrul.
- organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere în formă de măciucă, situat pe metatorace.
balansierul — substantiv
- forma de singular articulat pentru balansier.