băieței (toate sensurile)

Definiția cuvântului „băieței”

băiețeisubstantiv

  1. (reg.) fată; fetiță.

băiețeisubstantiv

  1. diminutiv al lui băiat; băiețaș.
  2. (la pl.) plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata).

băiețeisubstantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru băiețel.