Definiția cuvântului „bâlbâit”
bâlbâit — verb
- (v.intranz., refl. și tranz.) a pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării.
- (v.refl.) a-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens.
bâlbâit — adjectiv
- (adesea substantivat și adverbial) care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav.