au (toate sensurile)

Definiția cuvântului „au”

auadverb

  1. (înv.) oare?

auconjuncție

  1. (înv. și reg.) sau, ori.

auinterjecție

  1. exclamație care exprimă diverse stări și sentimente (durere fizică, mirare, surprindere, bucurie etc.)

auverb

  1. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru avea.
  2. (verb ajutător, folosit cu participiu trecut pentru a forma perfectul compus) forma de persoana a III-a plural pentru avea.

auadverb

  1. formă ieșită din uz pentru au.

auconjuncție

  1. formă ieșită din uz pentru au.

auverb

  1. formă ieșită din uz pentru au.