piesă grea de metal cu brațele ca niște gheare, care se coboară cu un lanț, o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei, unde se agață pentru a ține nava în loc.
bară (de metal) în formă de T sau de X care împiedică un zid să se dărâme.
cablu care fixează stâlpi, coșuri înalte de fabrică.
ancoră — verb
(v.intranz.) a fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva.
(v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) fixa.
(v.tranz.) a lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui).