(v.intranz.) a-și pierde echilibrul, călcând pe o suprafață lucioasă (și a cădea, a se prăbuși).
a se mișca lin, fără a întâmpina vreo rezistență; (despre două corpuri aflate în contact) a se deplasa unul față de celălalt tangențial, fără a se rostogoli; a se strecura ușor.
(fig.) a se abate, a se lăsa ispitit; a greși.
alunec — verb
forma de persoana a I-a singular la prezent pentru aluneca.
forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru aluneca.