Definiția cuvântului „altoi”
altoi — substantiv
- ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire.
- plantă altoită.
- plantă cultivată pentru a servi la altoire.
altoi — verb
- (v.tranz.) a introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului.
- (v.tranz.) (fam.) a bate, a lovi, a plesni pe cineva.