Definiția cuvântului „altarul”

altarul — substantiv

parte a bisericii, despărțită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiază liturghia.
masă de cult pe care se oficiază liturghia, în biserica creștină.
ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în antichitate, se aduceau jertfe zeilor.
(tehn.) perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra.