← afară (toate sensurile)

Definiția cuvântului „afară”

afară — adverb

  1. dincolo de limitele unui spațiu închis sau apropiat; în exterior.
  2. (deț.) în lumea liberă, libertate.
  3. în străinătate.
  4. (în perioada comunistă) în Occident, dincolo de Cortina de Fier.
  5. (în sport – despre un joc) (disputat) în deplasare, pe terenul echipei adverse.

afară — interjecție

  1. (cu valoare de interjecție) ieși!, pleacă!, du-te!