Definiția cuvântului „acoperire”

acoperire — substantiv

1. acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei.
2. punere, așezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc.
3. operație de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc.
4. (mil.) accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului.
5. (mil.) măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor.
6. (fin.) posibilitatea de a face față unor obligații, unei plăți, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc.
7. (concr.) fond care asigură această posibilitate.