(fil.) principiu veșnic, imuabil, infinit, care, după unele concepții filozofice, ar sta la baza universului.
absolut — adjectiv
care este independent de orice condiții și relații, care nu este supus nici unei restricții, care nu are limite; necondiționat, perfect, desăvârșit.
(despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare; care se află pe treapta cea mai de sus.
(mat.; despre mărimi) a cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat.
absolut — adverb
(servește la formarea superlativului) cu totul, cu desăvârșire; exact, întocmai, perfect.