Definiția cuvântului „abacă”

abacă — substantiv

(arhit.) placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava.

(bot.) (Musa textilis) bananier care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile, crește în Filipine.
(text.) fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manila.
forma de singular articulat pentru abacă.
forma de singular articulat pentru abaca.