(v.intranz. și tranz.) a cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic).
(v.intranz. unipers.) a bura.
(v.intranz.) (despre insecte și despre unele păsări) a scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi.
(v.intranz.) (despre sonerie) a suna, a zbârnâi.
(v.intranz.) (rar; despre instrumente cu coarde) a răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod.
țârâit — adverb
(în legătură cu modul de a cânta la un instrument cu coarde) din vârful arcușului, fără rezonanță; tremurat.
țârâit — substantiv
faptul de a țârâi; (concr.) sunetul, zgomotul produs astfel; țârâitură.