← înconjurat (toate sensurile)

Definiția cuvântului „înconjurat”

înconjurat — verb

  1. (v.tranz.) a face ocolul unui lucru; al unui loc.
  2. a fi așezat, a sta de jur împrejurul (unei ființe sau al unui lucru); a încercui.
  3. a încercui cu forțe armate; a împresura, a asedia.
  4. (v.refl.) a aduna în jurul său, a trăi în societate în tovărășia cuiva.
  5. a împrejmui cu gard.
  6. a cuprinde într-un cerc, a trasa o linie împrejur, a încercui.
  7. a merge spre o țintă pe un traseu ocolit.

înconjurat — substantiv

  1. înconjurare.
  2. (spec.) îngrădire.

înconjurat — adjectiv

  1. (despre un loc, un lucru) ocolit.
  2. (despre persoane) în jurul căruia sunt strânse ființe sau lucruri.
  3. (despre persoane) care trăiește în societatea sau în tovărășia cuiva.
  4. încercuit.
  5. (spec.) care este încercuit de forțe armate.
  6. (spec.) împrejmuit cu gard.
  7. (fig.; despre substanțe, situații sau persoane) evitat.
  8. (pop.; fig.) luat pe departe.
  9. (înv. și pop.; despre locuri, țări, ape etc.) străbătut în lung și în lat.

înconjurat — verb

  1. forma de participiu trecut pentru înconjura.