Definiția cuvântului „încălțau”
încălțau — verb
- (v.refl.) a-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea.
- (v.tranz.) a monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc.
- (v.tranz.) (fig.) a înșela, a păcăli.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru încălța.
încălțau — verb
- forma de persoana a III-a plural la imperfect pentru încălța.