Definiția cuvântului „înșelăciune”

înșelăciune — substantiv

1. inducere în eroare, înșelătorie; (p.ext.) escrocherie, fraudă.
2. (jur.) termen juridic care constă în prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, cu scopul de a obține un avantaj material sau de altă natură de la cel înșelat; se confundă des cu înșelătorie.