← înălțăm (toate sensurile)

Definiția cuvântului „înălțăm”

înălțăm — verb

  1. (v.tranz. și refl.) a (se) îndrepta în sus; a (se) ridica.
  2. (v.tranz.) a face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect situat mai sus etc.
  3. (v.refl.) (rar; cu determinarea "pe cal", "în șa") a se urca pe cal; a încăleca.
  4. (v.refl.) a deveni mai înalt; a crește.
  5. (v.refl.) (despre clădiri, monumente etc.) a apărea, a se ivi (în toată înălțimea).
  6. (v.tranz.) a construi, a clădi.
  7. (v.tranz.) a ridica vocea, tonul; a pronunța tare.
  8. (v.refl.) (despre voce, glas, sunete) a se auzi (limpede).
  9. (v.tranz.) a ridica pe cineva în rang.
  10. (fig.) a ridica din punct de vedere spiritual.
  11. (v.refl.) a se arăta trufaș; a se mândri.
  12. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru înălța.

înălțăm — verb

  1. forma de persoana a I-a plural la prezent pentru înălța.
  2. forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru înălța.

înălțăm — verb

  1. forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru înălța.
  2. forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru înălța.