Declinarea cuvântului „întâmplare”
întâmplare — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întâmplare | întâmplări |
| genitiv-dativ | întâmplării | întâmplărilor |
| vocativ | întâmplare | întâmplărilor |
| articulat | întâmplarea | întâmplările |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întâmplare | întâmplări |
| genitiv-dativ | întâmplării | întâmplărilor |
| vocativ | întâmplare | întâmplărilor |
| articulat | întâmplarea | întâmplările |