Declinarea cuvântului „încurare”
încurare — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încurare | încurări |
| genitiv-dativ | încurării | încurărilor |
| vocativ | încurare | încurărilor |
| articulat | încurarea | încurările |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încurare | încurări |
| genitiv-dativ | încurării | încurărilor |
| vocativ | încurare | încurărilor |
| articulat | încurarea | încurările |