Declinarea cuvântului „urmă”
urmă — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urmă | urme |
| genitiv-dativ | urmei | urmelor |
| vocativ | urmă | urmelor |
| articulat | urma | urmele |
urmă — verb
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | urma | urmau |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urmă | urme |
| genitiv-dativ | urmei | urmelor |
| vocativ | urmă | urmelor |
| articulat | urma | urmele |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | urma | urmau |