Declinarea cuvântului „prilejuire”
prilejuire — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prilejuire | prilejuiri |
| genitiv-dativ | prilejuirii | prilejuirilor |
| vocativ | prilejuire, prilejuireo | prilejuirilor |
| articulat | prilejuirea | prilejuirile |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prilejuire | prilejuiri |
| genitiv-dativ | prilejuirii | prilejuirilor |
| vocativ | prilejuire, prilejuireo | prilejuirilor |
| articulat | prilejuirea | prilejuirile |