Declinarea cuvântului „obligare”
obligare — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | obligare | obligări |
| genitiv-dativ | obligării | obligărilor |
| vocativ | obligare, obligareo | obligărilor |
| articulat | obligarea | obligările |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | obligare | obligări |
| genitiv-dativ | obligării | obligărilor |
| vocativ | obligare, obligareo | obligărilor |
| articulat | obligarea | obligările |