Declinarea cuvântului „obișnuire”
obișnuire — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | obișnuire | obișnuiri |
| genitiv-dativ | obișnuirii | obișnuirilor |
| vocativ | obișnuire, obișnuireo | obișnuirilor |
| articulat | obișnuirea | obișnuirile |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | obișnuire | obișnuiri |
| genitiv-dativ | obișnuirii | obișnuirilor |
| vocativ | obișnuire, obișnuireo | obișnuirilor |
| articulat | obișnuirea | obișnuirile |