Declinarea cuvântului „obiectare”
obiectare — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | obiectare | obiectări |
| genitiv-dativ | obiectării | obiectărilor |
| vocativ | obiectare, obiectareo | obiectărilor |
| articulat | obiectarea | obiectările |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | obiectare | obiectări |
| genitiv-dativ | obiectării | obiectărilor |
| vocativ | obiectare, obiectareo | obiectărilor |
| articulat | obiectarea | obiectările |