Declinarea cuvântului „dizgrațiere”
dizgrațiere — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dizgrațiere | dizgrațieri |
| genitiv-dativ | dizgrațierii | dizgrațierilor |
| vocativ | dizgrațiere | dizgrațierilor |
| articulat | dizgrațierea | dizgrațierile |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dizgrațiere | dizgrațieri |
| genitiv-dativ | dizgrațierii | dizgrațierilor |
| vocativ | dizgrațiere | dizgrațierilor |
| articulat | dizgrațierea | dizgrațierile |