Declinarea cuvântului „dăinuire”
dăinuire — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dăinuire | dăinuiri |
| genitiv-dativ | dăinuirii | dăinuirilor |
| vocativ | dăinuire | dăinuirilor |
| articulat | dăinuirea | dăinuirile |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dăinuire | dăinuiri |
| genitiv-dativ | dăinuirii | dăinuirilor |
| vocativ | dăinuire | dăinuirilor |
| articulat | dăinuirea | dăinuirile |