Declinarea cuvântului „ajurare”
ajurare — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ajurare | ajurări |
| genitiv-dativ | ajurării | ajurărilor |
| vocativ | ajurareo | ajurărilor |
| articulat | ajurarea | ajurările |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ajurare | ajurări |
| genitiv-dativ | ajurării | ajurărilor |
| vocativ | ajurareo | ajurărilor |
| articulat | ajurarea | ajurările |