Declinarea cuvântului „învinuire”
învinuire — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | învinuire | învinuiri |
| genitiv-dativ | învinuirii | învinuirilor |
| vocativ | învinuire | învinuirilor |
| articulat | învinuirea | învinuirile |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | învinuire | învinuiri |
| genitiv-dativ | învinuirii | învinuirilor |
| vocativ | învinuire | învinuirilor |
| articulat | învinuirea | învinuirile |