Declinarea cuvântului „încumetare”
încumetare — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încumetare | încumetări |
| genitiv-dativ | încumetării | încumetărilor |
| vocativ | încumetare | încumetărilor |
| articulat | încumetarea | încumetările |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încumetare | încumetări |
| genitiv-dativ | încumetării | încumetărilor |
| vocativ | încumetare | încumetărilor |
| articulat | încumetarea | încumetările |